Un bătrân fermier a descoperit într-o zi că şi-a pierdut ceasul în hambar.
Ceasul era foarte valoros dar, mai mult decât atât, avea o mare valoare sentimentală; îl primise în dar chiar de la răposatul său tată.
El a căutat peste tot unde putea să-şi ascundă obiectul preţios, dar oricât ar fi cautat nu găsea nimic.
Marea tristeţe a început să-l cuprindă şi a devenit foarte deprimat.
Dupa căutări extinse în zadar, el a cerut ajutorul unui grup de copii şi a promis o recompensă valoroasă celui care avea să-i recupereze ceasul.
Toţi au cautat prin hambar, încercând să-i găsească ceasul fermierului, care devenea tot mai întristat de pierderea ceasului. În speranţa de a obtine recompensa, copiii au răscolit tot hambarul.
Dar nimic. Niciun rezultat.
Când era pe punctul de a renunţa, un băiat mai mic i-a cerut o şansă de a încerca ceea ce toţi copiii la un loc nu au reuşit.
Fermierul s-a gândit şi a decis să-i ofere o şansă şi acelui copil. Nu ar avea nimic de pierdut şi poate merita o încercare. Apoi fermierul l-a lăsat pe micul băiat să intre în hambarul întors pe dos de ceilalţi copii.
După un timp, bătrânul fermier îşi pierde răbdarea şi se duce în hambar unde băiatul stătea cu ceasul în mână, spre uimirea fermiereului.
Apoi bătrânul l-a întrebat: „Cum l-ai găsit?”
Băiatul s-a ridicat de jos si i-a răspuns: „nu am făcut decât să stau pe podea şi să ascult în linişte. La început am auzit doar zgomotul de afară, dar, încet, în tăcere am auzit ticăitul ceasului; apoi doar am mers în direcţia cea bună şi am găsit ceasul.”
Morala
O minte limpede poate gândi mai bine decât o minte aglomerată şi confuză.
Acordă-ţi în fiecare zi câteva minute de tăcere în minte pentru a auzi vocea interioară, care te va conduce în direcţia cea bună şi care te va ajuta sa-ţi găseşti răspunsul corect la orice întrebare!
- 109distribuiri
- Distribuie pe Facebook
- Facebook Messenger