Ce este procrastinarea | Cum se manifestă tendinţa de amânare exagerată

Ce este procrastinarea

Dacă nu ştii ce este procrastinarea, probabil ai auzit cuvântul „procrastinare” în unele contexte.

Dacă l-ai auzit, ai fost interesat de sensul său, însă ai amânat în mod nejustificat să-i cauţi semnificaţia, atunci s-ar putea să ai unele trăsături specifice acestui tip de comportament.

Procrastinarea este definită diferit de dicţionarele de specialitate. Toate definiţiile, însă, semnifică acelaşi lucru.

De exemplu, Wikipedia spune că procrastinarea este „un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu”.

Dicţionarul Cambridge defineşte procrastinarea ca „întârzierea unui lucru care trebuie făcut, de obicei pentru că este neplăcut sau plictisitor”. 

Dicţionarul Oxford spune că procrastinarea este „obiceiul de a amâna sau întârzia, în special ceva care necesită atenţie imediată”.

Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezintă o strategie de adaptare.

Procrastinarea nu este acelaşi lucru cu lenea. Este vorba despre incapacitatea de a-ţi convinge propria persoană pentru a ieşi din zona de confort.

În alte cazuri poate fi vorba despre o amânare academică – sindromul studentului. Acest mod de a gândi este specific acelor persoane care consideră că au performanţe mult mai bune atunci când muncesc sub presiune.

Sindromul studentului

Există persoane care amână sistematic începerea unei activităţi, considerând că, dacă îşi desfăşoară activitatea sub presiune, au rezultate mult mai bune.

În această situaţie, sarcina de învăţare este amânată până în ultimul moment, datorită plictiselii sau lipsei de motivaţie faţă de o materie considerată neinteresantă sau neimportantă.

Anxietatea şi frustrarea resimţite în apropierea unui examen activează capacitatea de răspuns şi reprezintă mecanismul de autoreglare al persoanei respective.

Amânarea ca metodă de a rezolva problemele

Pentru unele persoane, tergiversarea lucrurilor importante reprezintă o strategie de adaptare.

Acestea evită confruntarea cu sarcina pentru că au convingerea că nu au abilitatea necesară pentru a finaliza sarcina cu succes (personalităţi perfecţioniste care au o imagine de sine idealistă privind propria performanţă). 

De asemenea, este posibil ca persoana în cauză să evalueze nerealist contextul de viaţă în care apare problema.

Incapacitatea de organizare a timpului

Dacă tendinţa de amânare este o trăsătură constantă a personalităţii, individul întâmpină reale dificultăţi, atât în plan profesional, cât şi în plan personal şi familial.

Netratată, procrastinarea poate duce, în aceste situaţii, de la stres, sentimente de autoculpabilizare şi diminuarea drastică a productivităţii personale până la dezaprobare socială.

Amânarea cronică poate reprezenta semnul unei tulburări psihice sau fiziologice. În unele cazuri necesită ajutor de specialitate.