Dragonul albastru (Glaucus atlanticus) este o specie de melc marin planctonic, cu dimensiuni de până la 3 cm, răspândit în apele oceanice temperate și tropicale. În ciuda dimensiunilor reduse ale acestor fiinţe, experții avertizează oamenii să nu le atingă.
Melcii din genul Glaucus se hrănesc exclusiv cu Physalia, o specie de meduze, și se pare că sunt capabili să selecteze meduzele cu cele mai veninoase nematociste (celule urzicătoare). Aceste celule sunt stocate de către melc într-un sac special, numit cnidosac, situat în vârful tentaculelor sale, numite cerata (gr. „keratos” = tentacul). Veninul astfel stocat este folosit pentru apărare.
Dragonul albastru este capabil să stocheze multe dintre aceste celule înțepătoare în interiorul său încât, atunci când este atins de un om sau de un prădător, micul dragon eliberează celule înțepătoare pline de aceste toxine în atacator, ceea ce îl face destul de periculos.[sursa]
De ce experţii avertizează să nu atingem dragonul albastru
Pentru om, înțepătura acestui melc neobişnuit determină dureri severe ce pot dura între 1-3 ore. Veninul poate să ajungă la ganglionii limfatici și ulterior să apară umflarea laringelui, blocarea căilor respiratorii și aritmii cardiace.
Alte simptome sunt febra și șocul anafilatic. Înțepătura melcului Glacus atlanticus îl face un animal de temut, deoarece aceasta poate fi mortală în funcție de cantitatea de venin stocată în organismul melcului.
Un alt lucru interesant despre dragonul albastru este faptul că micul melc este un hermafrodit, posedând atât organe de reproducere masculine, cât și feminine. Acesta depune 16 ouă, care au nevoie de aproximativ trei zile pentru a ecloza, după care trăiesc aproximativ un an.
Pot fi frumoși și, cum sunt foarte mici, s-ar putea să doriți să vă apropiați de aceşti melci pentru a face o fotografie dacă întâlniți cumva unul, dar nu uitați: nu-i atingeți!