La începutul lunii iulie 2024, Terra a avut parte de un eveniment rar: nu unul, ci asteroizi mari care tocmai au trecut pe lângă Pământ la o distanță foarte mică.
Nici 2024 MK, nici 2011 UL21, așa cum sunt numiți asteroizii, nu s-au apropiat suficient pentru a reprezenta un pericol pentru Pământ, însă ambii au fost în raza de acțiune a sistemelor de imagistică radar. Așa că NASA a obținut câteva fotografii fericite pentru a marca ocazia.
Imagini cu doi asteroizi mari care tocmai au trecut pe lângă Pământ
Acestea sunt mai mult decât simple suveniruri ale survolului asteroizilor. Oamenii de știință pot studia imaginile pentru a înțelege proprietățile rocilor care pot fi găsite în vecinătatea Pământului, informații care ne pot ajuta să elaborăm strategii pentru orice viitor asteroid care ar putea amenința într-o zi planeta noastră.[sursa]
Micul colț din Sistemul Solar în care se află Pământul este în mare parte gol, dar nu complet. O cometă sau un asteroid trec ocazional pe lângă noi, în timp ce își croiesc propria orbită în jurul Soarelui.
Marea majoritate a acestora nu vor reprezenta o problemă. Dar orice obiect care trece la o anumită distanță de Pământ sau care depășește o anumită luminozitate este clasificat drept potențial periculos.
Acest lucru se datorează faptului că, deși traiectoria lor actuală ar putea fi în regulă, s-ar putea întâmpla ceva neașteptat, cum ar fi o coliziune cu un alt obiect care să o împingă pe un curs de coliziune cu Pământul. Nu este probabil, dar nici imposibil.
Atât 2024 MK, cât și 2011 UL21 se aflau în categoria potențial periculoasă. Din fericire pentru noi, nicio nebunie neprevăzută nu i-a abătut de la cursul lor în direcția noastră.
2011 UL21 a trecut pe lângă Pământ pe 27 iunie 2024, la o distanță de 6,6 milioane de kilometri, de aproximativ 17 ori distanța dintre Pământ și Lună.
Apoi, mai puțin de două zile mai târziu, 2024 MK și-a făcut apariția. Pe 29 iunie 2024, aceasta a trecut pe lângă noi la o distanță minimă de 295.000 de kilometri. Asta înseamnă mult mai aproape, respectiv aproximativ trei sferturi din distanța dintre Pământ și Lună.
Obținerea imaginilor unor astfel de obiecte nu este tocmai ușoară, chiar și atunci când acestea sunt relativ apropiate și clasificate drept asteroizi „mari”. Acestea sunt încă destul de mici și nu sunt foarte luminoase.
De aceea, NASA utilizează un telescop radar mare pentru a transmite unde radio în spațiu și pentru a primi semnalul de întoarcere, din care oamenii de știință pot construi imagini.
Deoarece 2024 MK a fost mult mai aproape, o astfel de apropiere pentru survolarea unui asteroid având loc doar o dată la câteva decenii sau cam așa ceva, am putut obține imagini mult mai detaliate.
NASA a folosit un telescop pentru a transmite undele radio și un al doilea pentru a le recepționa, rezultând imagini ale 2024 MK care includ nu doar forma asteroidului, ci și denivelări, adâncituri, stânci și creste.
Acesta măsoară aproximativ 150 de metri în diametru și are o formă alungită cu o mulțime de suprafețe plane. De asemenea, se rostogolește în timp ce se deplasează prin spațiu.
Asteroidul a fost descoperit abia pe 16 iunie, iar traiectoria sa orbitală a fost modificată de gravitația Pământului, astfel încât observațiile permit oamenilor de știință să își dea seama ce va face 2024 MK în viitor. Aceștia au dezvăluit că, în viitorul previzibil, va sta în siguranță departe de calea noastră. Pfiu.
„Aceasta a fost o oportunitate extraordinară de a investiga proprietățile fizice și de a obține imagini detaliate ale unui asteroid din apropierea Pământului.”, spune astronomul Lance Benner de la Jet Propulsion Laboratory al NASA.
2011 UL21, aflat la o distanță mult mai mare, nu a returnat imagini la fel de detaliate… dar aceste imagini au inclus o mică surpriză. Acolo, însoțind asteroidul lat de 1,5 kilometri, astronomii au observat o mică lună, la o distanță orbitală de aproximativ 3 kilometri.
De fapt, acest lucru se întâmplă din ce în ce mai des cu asteroizii mari.
Anul trecut, s-a descoperit că asteroidul Dinkinesh, un obiect din centura de asteroizi vizitat de sonda NASA Lucy, are o mică lună. Iar faimosul test NASA de redirecționare a unui asteroid dublu, în care o navă spațială a fost izbită de un asteroid, a fost efectuat pe Dimorphos, cel mai mic din perechea de asteroizi binari.
Găsim tot mai mulți asteroizi binari deoarece capacitățile noastre de imagistică se îmbunătățesc, iar aceasta este o veste excelentă pentru apărarea planetară și pentru înțelegerea noastră privind evoluția Sistemului Solar.
„Se crede că aproximativ două treimi dintre asteroizii de această dimensiune sunt sisteme binare, iar descoperirea lor este deosebit de importantă deoarece putem utiliza măsurători ale pozițiilor lor relative pentru a estima orbitele, masele și densitățile lor reciproce, care oferă informații esențiale despre modul în care s-ar fi putut forma.”, a mai spus astronomul Lance Benner.