Studiile arată că alergătorii de elită trăiesc mai mult decât majoritatea oamenilor. Deşi ştim că mişcarea este importantă pentru o viaţă sănătoasă, această diferenţă în materie de longevitate este destul de mare.
Să alergi 10 ore pe săptămână pentru mai mult de 120 km este un exercițiu extrem, cu siguranță. Cu toate acestea, departe de a împinge organismul dincolo de limitele sale, un studiu recent sugerează că unii atleți profesioniști de nivel olimpic ar putea să-și prelungească viața cu mai mulţi ani prin astfel de rutine brutale.
Alergătorii de elită trăiesc mai mult decât majoritatea oamenilor
Analiza, publicată în luna mai 2024, include date de sănătate publică de la primele 200 de persoane care au alergat cursa de o milă în mai puțin de 4 minute în anii 1950, 1960 și 1970. Potrivit unei echipe de cercetători din Canada și Australia, acești alergători profesioniști au trăit, în medie, cu aproape cinci ani mai mult decât populația generală.[sursa]
Constatările contrazic părerea conform căreia prea multă mișcare are efecte negative asupra sănătății pe termen lung. Împingerea corpului uman la maximum ar putea fi de fapt benefică, cel puțin pentru unii.
Deși numeroase studii epidemiologice sugerează că persoanele active din punct de vedere fizic trăiesc mai mult decât persoanele inactive, nu este încă clar dacă o activitate fizică mai intensă decât cea recomandată este bună sau rea pentru sănătate.
Unii oameni de știință sugerează că stilul de viață al sportivilor de mare intensitate care participă la maratoane, ciclism de anduranță sau triatloane ar putea supune inimile lor unui stres excesiv, ceea ce le-ar expune la un risc mai mare de deces prematur.
Dar, în timp ce exercițiile fizice extenuante pot pune cu siguranță persoanele sedentare în pericol de probleme de sănătate, poate că rezultatele sunt diferite pentru sportivii experimentați.
În anul 2022, un studiu realizat la Harvard a constatat că persoanele care fac exerciții fizice mai mult decât se recomandă ar putea să-și reducă riscul de deces cu 30%. Asta înseamnă cu 10% mai mult decât cei care respectă liniile directoare privind activitatea fizică.
Într-adevăr, arată cardiologul Stephen Foulkes de la Universitatea din Alberta și colegii săi, studiile epidemiologice ale cicliștilor care pedalează în Turul Franței, ale sportivilor olimpici și ale canotorilor au arătat o durată de viață mai lungă în comparație cu populația generală.
Acum, cercetătorii au arătat că acest model este valabil și pentru cei mai rapizi alergători din cursa de o milă.
Sportivii care pot parcurge o milă în mai puțin de 4 minute reprezintă o populație unică, cunoscută pentru faptul că își forțează la maximum sistemul respirator, cardiovascular, metabolic și musculo-scheletic.
Pentru a atinge acest nivel de viteză, alergătorii participă în mod regulat la sesiuni de activitate fizică de intensitate ridicată pe parcursul săptămânii.
În anul 2018, cardiologii au constatat că primii 20 de alergători care au alergat distanţa de o milă în mai puțin de 4 minute au trăit, în medie, cu 12 ani peste speranța generală de viață.
Noul studiu ia în considerare un grup mai mare de-a lungul a trei decenii.
Interesant este faptul că alergătorii care au parcurs o milă în mai puțin de 4 minute în anii 1960 au avut o speranță de viață mai mare decât alergătorii care au realizat această performanță în deceniile succesive.
„Acest lucru poate reflecta îmbunătățirea speranței de viață din partea populației generale”, sugerează autorii, precum și „gestionarea mai multor boli importante transmisibile și netransmisibile”.
Genetica ar putea avea un rol
Cu alte cuvinte, nu toate beneficiile în ceea ce privește speranța de viață observate la sportivii profesioniști se pot datora doar stilului lor de viață. Este posibil, de exemplu, ca sportivii să posede gene favorabile în proporții mai mari decât populația generală.
În grupul de 200 de alergători de mile, cercetătorii au numărat 20 de seturi de frați și mai multe duouri tată-fiu.
„Deși nu am putut determina cauza decesului pentru majoritatea alergătorilor, studiile care raportează despre cicliștii din Tour de France și cohortele de olimpici (care includ alergători pe distanțe medii și lungi) sugerează că efectele longevității sunt mediate în principal de scăderea ratelor de mortalitate cardiovasculară și legată de cancer.”, au scris Foulkes și colegii săi.[sursa]
Rezultatul analizei lor, adaugă echipa de cercetare, „reiterează beneficiile exercițiilor fizice asupra duratei de viață, chiar și la nivelurile de antrenament necesare pentru performanța de elită”.